Galati

Dupa ce lasi in dreapta constructii absurde ale fostei industrii , intrerupte de panouri tipatoare care anunta office uri sau depozite moderne ascunse in  zidurile rosii , paraginite , leproase ale catacombelor , lepadate in stepa ca pieile nefolositoare de sarpe , ale Brailei iti apare drept in fata , imediat sub cerul alburiu , si deasupra stepei aburoase , monocolore , la fel de monotona si blinda ca si cerul..sub soarele alb , de aur alb , al  oricarui inceput de iarna neobisnuit de calde din ultimul deceniu..deci intre cele doua straturi line de culoare ..bleu  si gri maro deschis…iti apar cumva in aer, zidurile orbitor de albe ale cetati…ale Cetatii de Aur … o ingramadire de cuburi albe , dureros de albe peste ceturile celor 25 de kilometri…ziduri mindre…ziduri semete … expresie paminteana a ideii de Cetate…alaturi …in stinga … ca in oglinda …prin pastelul distantei..distingi geometria uneori clara alteori inselatoare …necunoscuta… dar cu o presupusa , sigura utilitate : drepunghiuri  subtiri sau masive ,  triunghiuri culcate albastru deschis ..sau triunghiri ascutite ..in picioare avind in virful trompelor drepte mucii aburii ai fumului…dar suficient de intunecate  sa contrasteze cu albul dureros din dreapta …un piranesi blind … estic…( De ce stau doua fecioare implintate in pamint pina la briu sa se uite una la alta invidioase dar surori , tantose, cercetindu-se critic una pe alta atit de aproape , uitindu-se ochi in ochi, hipnotizindu-se ,fascinate una de alta  e greu de spus)  Si drumul , in jumatate de cerc te duce implacabil …cu o forta constanta … continua … silindu-te sa te inclini cu capul spre centrul cercului … plecindu-ti capul din ce in ce mai jos … fortat  … ca in fata Lui…dar…ucigindu-ti ochiul sting .. liber …  cu albul dureros al zidurilor … violent …. ca un pumn lovind in fiinta incovoiata ca un bob de fasole … fiinta copil al drumului … dar.. perpectiva se schimba.. coline de praf tasat de milioane de ani… rotunjite ca batrinele cocosate satelor … in care apele au sapat nenumarate carari…coline taiate oblic de drumuri de fier.. pe care margelele uleioase ale vagoanelor cisterne se rostogolesc grupat … printre cringurile ingenunchiate de salcimi…vii scrijelite , greblate pe nisip…cai sinuoase prin vaile terminate abrupt ale spinarilor dealurilor…ca dintr-o data sa vezi .. pina la cer … peste cetate … acoperind-o din stinga…ascunzind-o … inghitind-o .. cosurile negre … halele uriase prafuite… coridoarele inclinate de sticla prafuite ale transportoarelor … uriase…  uriase..  printre care nu se vad oameni…. pentru ca ordinul de marime este altul …a mia parte .. a miliarda parte …  absurde …  cu o functionalitate clara … inumana … mecanica … .. cuptoare uriase in care focuri uriase se vad … si din care se scurg lichide incandescente … acoperite de fumuri rosii , fulgeratoare , care urcind devin negre… tarim al unei munci stereotipe repetitive … fara oprire … un tarim al pedepsei  …  purgatoriu … munca efectuata de condamnati pe viata a caror singura vina e ca s-au nascut… condamnati care si-au pierdut natura umana tocmai pentru ca sint legati , serbi pamintului… locului … si drumul , dupa ce te-a lasat sa-ti recapeti pozitia verticala continua implacabil…si geometria neagra descopera din nou zidurile albe… pe care le crezi ca sint albe … dar crezi ca poate nu se vad  albe din cauza fumului inecacios … dar nu.. acum vezi clar .. zidurile sint cenusii  … plumburii … si au sapate in ele , aliniate dureros , milioane si milioane de gauri negre … ferestre … si zidurile … intarituri sinuoase facute sa ascunda, sa omoare  o parte a orasului.. .. labirint care face  prizoniere drumurile … de o parte … si casele vechi  … de alta … ascunzindu-le ideologic pe cele din urma… dar … dracul te indeamna sa te uiti din nou in stinga … in fata colosului cu falusurile lui negre , prafuite de ciment , uriase spre cer , ridicat pe spatele obosit  , tasat al  dealului urias de praf  … care ascunde in vale .. lacrimile  , ghinionul unor  balti inconjurate de stuf … si totul e atit de trist ca trebuie sa inchizi ochii … si miiile de tije de stuf uscate soptesc , tinguiesc  neinteligibil , ca valurile marii, sentinte definitive .. implacabile … doar sus un apeduct cu un singur sens … sau doua .. pe care tramvaie hodorogite , tenace , rusinate de ridicolul , de nimicnicia lor in fata proportiilor Kombinatului … aduc si duc de aici corpuri umane  cu destin inversat…(corpurile  nu se duc si nu se  intorc acasa , ele se duc si se intorc la KombinatIad)…

Dar totusi peste  geometria cosmica , ideologica a nationalism socialismului locului , stapineste , pentru cei ce o vad o alta … mai dulce prin evitarea unghiurilor drepte sau chiar a dreptei .. traind doar prin liniile curbe cu raze mari…  care nimicniceste salcimii , viile , soselele din dreptunghiuri de ciment incleiate cu smoala ,platformele betonate marginite de depozite de caramida rosie sau  de cimpuri tepoase ca o barba de trei zile , in scaietii carora s-au oprit mii si mii de hirtii , pungi de palstic ,peturi  , printre care absurd se deplaseaza poticnit transportoare blindate cu senile … sau dacii scoala de soferi parcate oblic sau nu  m scindu -se cu spatele .. alteori betoniere sau camioane mari trec indreptindu-se spre niciunde … dar e o asteptare a unor spatii largi … de o parte stepa care deja este rusa … de alta oglinzile miscatoare la fel de orizontale sub care se deplaseaza fosning , incredibil , vertical , transparent sau noroios , mase uriase de apa …peste care plutesc cutii complicate de metal… care uneori  … arunca spre spatiul inalt blind … mugete mecanice pe care nu le opresc multi kilometri de aer  … o geometrie rotunda care-si gaseste „cauzal” mama in limba dulce a locuitorilor… pentru ca limba a facut ca aceasta geometrie sa existe cu adevarat dind  nume acestor locuri …