Dimineata .Buzau

Sint orase care  au ore la care sint moarte. sint in moarte cronica.  Dupa forfota navetistilor care anima garile si apoi autobuzele sau mai rau , troleibuzele sau tramvaiele ramolite,urit mirositoare „exotice” orasul cade din nou intr-un somn moarte ca un betiv cazut pe strada intr-o rina si care nu mai se poate ridica , irosindu-se in miscari repetate fara rezultat. si asta mai ales in timpul vacantelor copiilor . Rarii trecatori de pe strada nu reusesc sa anime in niciun fel pietele placate cu mozaicuri ciobite , terne, de ciment si marmura . Par niste gindaci de bucatarie speriati care cauta sa se ascunda. Si , linga cladirea folclorica”national socialista” recuperata de comunisti , a fostului consiliu judetean ,a actualei primarii  , zace cubul masiv de beton al magazinului universal . „Pietroasa” . desi programul a inceput nimeni nu intra nimeni nu iese. escalatoarele nu merg ca nu au de ce . si daca inainte era structurat pe raioane si marfuri acum , magazinul universal , luat cu chirie de „privatizati”are peste tot acelesi bluze de matase ieftina aduse din china sau turcia , aceleasi costume barbatesti kaki pentru nunta, aceieasi blugi turcesti si aceleiasi  pantofi de piele sintetica . Vinzatoarele patroni arunca ochi de stilca spre noi , manechine mobile linga cele bust imbracate cu bluze tricotate strident rosii , galbene , verzi . Si ca intr-un muzeu inutil  ne invirtim pe cararea de parchet laminat de plastic ,de la un etaj la altul.si daca ne apropiem de ceva , cargourile bovine de carne al vinzatoarelor se indreapta lent spre noi si emit sunete soptite ce par interogative . Ochii blinzi , plati , care pot repede deveni indignati ca apoi sa cada din nou in nemiscarea milenara  devenind printr-un mecanism subtil grosolan  ideea statica de ochi (nu astepta … nu urmeaza niciun predicat ). Si nici macar aparenta unui mecanism social ,al pietei ,cererii , ofertei ,clientii, nu poate fi salvata. Nu e nimic. Doar undeva in adincuri (sub oras ,dar in carnea, in stomacul lui)un urias vierme ..o rima …se zbate furibund … pentru ca a fost trezit din nemiscarea minerala ,a metabolismulu incet … cu capatul prins (unul din cele doua capete identice, nediferentiate) de degetul altui urias …altei fiinte necunoscute.. nevazute…care joaca zaruri..dar nu-i iese decit acelasi numar ..mereu acelasi numar …tot timpul acelasi..pentru ca … nu-i asa … totusi …dezordinea…entropia e creatoare…si odata iesiti in planul pustiu de beton al pietei am fugit ingroziti sa ne adapostim pe linga blocurile cu 4 etaje din anii 60…ingroziti de sunetul monoton electric al nemiscarii si neantului…biserici cu cupole ca spatele incovoiat al unor batrine uitate de timp aluneca pe linga noi in spatele gardurilor din fier forjat de care stau lipiti salcimi si tei…si in foste crame …devenite bazar ..aceleasi bluze..costume pantofi..lustre de sticla…marfuri la 38…si aici ,  vinzatorii patroni,   inferiori celor de la magazinul universal stau in cercuri deschise si vorbesc despre ultimel omoruri de la jurnal ..pe la colturi femei in blugi trei sferturi beau cafele si fumeaza ….si in aburul alb ,inutil al luminii de dimineata , tigani sanatosi ,trecuti de prima tinerete , in costume negre cu vesta si palarii , intrebau aiurea , ca sa se bage in seama ,unde e piata … mesageri …si la piata…furnicile tarani ,captivi mecanismului , menirii lor in cadrul musuroiului oras catre care veneau ca fluturii spre flacara lampii in noapte… aranjau una linga lata salatele ,legaturile de ceapa verde, ridichii, patrunjel …si miscarile lor care inconjurau ca un abur tarabele..nu-si gaseau functia ,utilitatea ..pentru ca rarele batrine care treceau ..unele tragind de sacose de musama cu role … doar priveau ..sau rasuceau pe toate partile legaturi de ceapa…fara sa cumpere nimic..sau putin …refuzind chiar sa se tocmeasca..si pravaliile de pe margini rinjeau cu bucatile cubice de brinza murdara din ligheane de plastic sau farfurii  de faianta asezate pe scaune in fata…sau cu bucatile fecaloide de salam si cirnati…in sus pe stealajul de tevi albastre prelata albastra obtura cerul alb…aburos de alb…

Lasă un comentariu