dumnezei

bietele corpuri animale…(la inceput cu frica neantului , a mortii pe care o resimteau in fiecare clipa , moarte care era contrazisa in chiar clipa urmatoare de viata care continua ) si-au inventat tocmai de-aia un dumnezeu minor .. care cu timpul a devenit din ce in ce mai puternic..care a crescut odata cu bietele corpuri sanatoase ..legea lui de baza.. porunca lui dintai..catre bietele corpuri…”niciodata nu ai sa mori !”… apoi … „acum , aici, e tot ce conteaza”..si .. „totul e al tau : intinde mina si ia „…dar dumnezeul asta minor a devenit cumplit de eficient ..simplu ..grosolan de simplu si eficient .. ca orice zeu ..care nu are conditionari terestre . o masinarie … plictisitoare ..deh!…doar atita imaginatie aveau bietele corpuri… deci un perpetuum mobile banal era acest dumnezeu minor…numai ca .. inumana .. zeiasca lui eficienta s-a intors impotriva lui .. poate lenea pe care o resimtea ca orice zeu .. neatentia . sau ah! limitarea (ce cuvint oribil pentru un zeu )..pentru ca ecranul pe care isi intelegeau biletele corpuri suma intimplarilor zilnice.. vazindu-le ..trebuia umplut mereu cu imagini noi , imagini pe care dumnezeul minor nu mai putea sa le dea, bietul ,  cu aceeasi viteza cu care bietele corpuri mestecau aceste imagini .. sau pentru ca EL  nu avea atita imaginatie .. EL  cunostea doar realul… bietele corpuri incep sa sesizeze niste sincope .. resturi neumplute cind ecranul este gol..nu se vede nimic de afara..nimic ce poate fi vazut … si asimilat sau uitat… si aceste goluri incep sa aiba ..incet incet..o valoare proprie interna ..fara nici o legatura cu exteriorul .. cu zeul eficient  .. masinarie ..care nici nu le banuieste … .niste goluri perfect delimitate care se instaleaza  , incet incet in animalele, bietele trupuri , inauntru…si daca acestea erau pina acum omogene ..constituite din carnea cea mai banala ..vulgara , sanatoasa carne macra … acum devin la inceput cumva spongioase ciuruite de goluri mici ..goluri care cu treecerea timpului se unesc intr-unul singur .care imbraca bietele corpuri imediat sub suprafata ..sub piele …vidindu-le cumva de substanta atot stapinitoare de pina atunci…dinauntru …substanta materiala reala dinauntrul si dinafara lor … 

cartofii

 in ultimele toamne si ierni ale dictaturii era din ce in ce mai greu sa gasesti (si sa cumperi ) lucruri banale si necesare..pe piata nu se gaseau cartofii .. nici ceapa …v arza… orice altceva.. si responsabilii de magazine de legume fructe (aprozare) care incepusera sa faca avere din invirtelile ilegale atunci, de „intreprinzatori” inchiriau camioane semilegal de la diverse baze(sau coloane de transport) si mergeau prin tara dupa marfa …desi ei nu erau mandatati pentru astfel de activitati (aprovizionarea se facea centralizat de catre uriasele intreprinderi de stat ineficiente si imobile )si transporturile de marfuri pe care le faceau erau aproape ilegale ,plata facindu-se de cele mai multe ori cu banii jos , fara facturi sau acte de provenienta , pentru fiecare camion incarcat se dadea spaga care ajungea pina sus la activistii de partid ai judetului in care fabrica producatoare era.. marfa venea la orice ora a zilei si se vindea direct din camion …la produsele perisabile uneori vinzarea se putea incepe la orice ora din noapte …pentru ca lumea isis dezvoltase un simt al auzului deosebit…tot cartierul auzea cind venea vreun dumbar cu marfa la alimentara ..in general cele cu mezeluri erau cel mai usor de recunoscut..si reflexul conditionat descoperit de pavlov pe animale cu privire la hrana isi dovedea inca odata soliditate ..adevarul universalitateain lumea animala…si spre alimentara alergau intii copii si batrinii apoi adulti de toate virstele femeile ..barbatii si apoi copii mici care isi cautau in noapte parintii …si coada se ingrosa iar lumea din spate incepea sa se enerveze cind in fata se alipeau prea multi membrii ai unei familii ..de multe ori tiganii care stiau de la vinzatoare ca urma sa vina un transport pazeau alimentara si erau in capatul cozii .si cum de multe ori aveau familii numeroase veneau cu totii in fata … lumea nu prea avea curajul sa le faca observatii pentru caaveau gura mare si ncepeau sa te spurce ,sa te injure(femeile ) ..dar si sa te ameninte (barbatii ) cu bataia sau cutitul (in noapte )..odata au adus carne la alimentara …vinzarea a durat 4 zile si patru nopti pina cind s-a epuizat toata cantitatea ..si la fiecare 4 ore se strigau lista de ordine iar cei care nu erau prezenti erau stersi si pierdeau rindul …suspect si miraculos era cantitatea mare de carne (un dumbar 0 care s-a vindut atunci fiecare familie luind de fiecare data cel putin 4 chile de carne ( cu fiecare membru al ei la o ratie de 1kil de om la coada)..in fata cozii de cele mai multe ori sttea barbati in puterea virstei care tineau ordinea …dar cum toata lumea cunostea pe toata lumea multi dintre ei nu mai asteptau sa le vina rindul ,ingrosau obrazul si luau inainte sau mai rau mai luau odata unde le era rindul …si cum toate erau foarte greu de gasit se intimplau tot felu de accidente care in conditii normale te-ar fi facut sa renunti..odata carnea tocata care nu era nicimacar inghetata , adusa in saci mari de plastic neinchisi a cazut pe trotuarul negru ..cu farashelwe , vinzatoarele au strins-o din nou si au bagat-o la vinzare .. alteori carnea era stricata..verde..asau doar mirosea…si pentru ca stiau ca trebuie sa iei vinzatorii nu se sfiau sa te pacakleasca ..in hala puneau intotdeauna sub bucata de carne (pulpa in general) o bucata de slanina stricata pe care cu mestesug ti-o infasurau in carne.. daca indrazneai sa faci galagie  te pacaleau la cintar sau pur si simplu refuzau sa te mai serveasca ..si te tineau minte …urmatoarea data cind ajungeai la coada la ei te serveau prost (iti dadeau carne cu os , sorici, par , stricata sau grasa ) asa ca lumea era umila cu ei si ii trata ca pe niste directori …macelarii din hale tipau la lumea de la coada (ca fac prea multa galagie , ca se imbrincesc , ca nu stau in ordine ,,ca sint ca niste animale care se imbrincesc ..ca nu sint oameni …avind o placere deosebita sa-i admonesteze  pe cei care pareau a fi intelectuali) si uneori ii lasau sa astepte (lumea statea la coada de indata ce vedeau ca se primeste marfa ) mai mult ..aratindu-le ca ei fac legea ..si nimeni..nimeni nu indraznea sa zica nimic ..cei din fata stiau ca vor lua mai repede si chiar vor putea sa se aseze la coada din nou ..cei din spate pentru ca sperau sa-i impuna vinzatorului sa dea o cantitate maxima pentru fiecare cumparator in asa fel sa se ajunga pina la ultimii, toata lumea deci neindraznind sa zica ceva ..daca insa coada era noaptea sau in cotloane intunecoase in care ochiul vigilent al vinzatorului nu te-ar fi putut vedea si retine lumea prindea curaj si arunca reprosuri cu vocea schimbata..singurii care nu se temeau erau tiganii care luau desi era coada ori de cite ori vroiau si care uneori erau pe mina cu vinzatorii luind cantitati duble …si chiar statul la coada presupunea mic strategii animalice pe care fiecare le stia..sa nu stai in exteriorul cozii pentru ca ai fi putut fi scos afara ..sa nu stai in interiorul coziiatunci cind pe exterior se merge mai repede ..sa nu stai in spatele unor mototoi…sa-i depasesti pentru ca risti sa ramii fara … sa pui un cot in burta celor ce incercau sa trEaca inaintea ta ..cum sa-ti pastrezi rindul cind lumea se napusteste in fata din cauza celor care intra fara rind sau din cauza tiganilor prea numerosi…adica sa te mentii tot timpul in mijlocul cozii.. sa bagi un picior inainte ca sa nu fii smuls din coada …sa impingi cind e nevoie ..cu toata puterea..de multe ori batrini sau batrine singure ..din cauza slabiciunii erau expulzati din coada si nu reuseau sa intre in zidul de trupuri pentru ca cel care i-ar fi primit in fata ar fi trebuit sa faca un pas lateral si ar fi iesit el insusi din coada…si astfel lupta era pe viata si pe moarte..uneori nu te dadeai batut tocmai pentru ca statul la coada era ultima reduta umana (animalumana ) ultima incercare la care trebuia sa reusesti (nivelul (subuman )era legitimat  tocmai de faptul ca erai la coada si nu in spate unde vinzatorii injumatateau marfa selectind-o pe  cea mai buna pentru „relatii”,singura multumire  era ca erai la coada cu altii ca tine) , …esecul la statul la coada si mai rau expulzatul din coada era chiar cel mai rau lucru care i se putea intimpla OMULUI NOU ..uneori solidaritatea pe care o resimtea cu cei care ca el nu mai prinsesera ceea ce se dadea lumina sarac , cu o vaga urma de umanitate , peisajul atit de arid a ceea ce mai parea a fi SUFLET OMULUI NOU…el era inginer in sectie..si sindicatul reusise sa aduca la aprozarul de la poarta un camion de cartofi(sub acoperirea asta se faceau niste banii ilegali frumosi)..si vestea s-a raspindit rapit rapid..si desi programul nu se terminase lumea a p”parasit locul de munca „si a alergat printre instalatii la poarta…acolo in spatele camionului o mare dezlantuita de oameni…cartofii erau si in saci ..dar si varsati ..si femeile tipau .. barbatii se impingeau..cei din fata se tineau cu putere de oblonul lasat al masini pentru ca sa nu fie dati afara din rind si incrincenarea trupurilor care se impingeau unele in altele intr-un echilibru instabil ca o busola care nu mai gasea nordul magnetic facea ca sa nu mai poata fi posibila vinzarea ..trupurile inversunate acoperisera si apoi dadusera cintarul peste cap in timp ce vinzatorul se salvase pe platforma camionului… si incet incet „niste barbati „au facut ordine …si dinsul, imbracat in costumul de tergal usor uzat dar  curat…peste care purta halatul decolorat de doc ..cu cravata la git si camasa crem..imbrincit pe ascuns ,  din spate ,  de cei carora le dadea ordine in sectie care acum aveau o satisfactie majora („ce daca are facultate , las sa vada si el cum se sta la coada „) a ajuns infata..si pentru ca nu avea nici o plasa ..a consimtit sa ia un sac de cartofi…dar ce sa te faci..un sac de 40 de chile e destul de greu ..trebuie sa-l duci in spate ..asa ca s-a balansat ..si ..fara nici un ajutor l-a pus pe umar ..si apoui pe spate .numai ca .fiind asa de greu nu se putea echilibra decit daca se apleca in fata mult ..imens de mult ..aruncind cumva posteriorul in sus…si atunci a trecut prinCEL MAI UMILITOR MOMENT AL VIETII LUI..si in picla serii de noiembrie  o multime de ochisori il priveau ca pe un Isus care in loc de cruce purta un sac de cartofi…

Biserica Patriarhiei

coborind cumva de la rusinosul monument al eroilor (inca in picioare in 2007) si apoi urcind din nou pe dealul patriarhiei ..am intrat in biserica …si anii 80 in toata splendoare barbariei , duplicitatii si tragismului lor mi-au revenit in minte..anul in care am venit cu tanti nasa la Inviere…toata lumea aceea imbracata in negru sau cenusiu ..cumva mono cromatic..ca in fotografiile sepia ..sau alb negru..oameni care consimteau sa formeze o turma in care se simteau in siguranta ..indraznind supremul gest de curaj ..gest care le dadea un minim de volum in fotografia bidimensionala pe care o traiau semi constient si consimtit sub dictatura (asa cum unele fotografii alb negruaveau un vag aspect grunjos , reliefat la pipait ).deci gestul suprem de curaj de a duce o luminare aprinsa in mina de la Patriarhie catre cotete;le de zid supraetajate in care traiau .. si ocoleau tacuti .. discreti .. patrulele de militie mai frecvente in acea noapte .. mergind pe jos spre cartiere indepartate ale capitalei ..pentru ca nu mai circulau nici masinile nici tramvaiele la acea ora din noapte… si acasa ..stingeau lumina ‘naturala ” a luminarii..aprinzind becurile lor saracaciase ..ciocneau oua rosii de la tara…si isi reluau tacuti locul in poza de grup (bidimensionala) pe care CEAUSESCU  o facuse tarii lor … si , cum era simbata ..si nu era nici o slujba speciala ..biserica era plina de femei de toate virstele .. multe tinere.. unele dintre ele nefiind calugarite purtau un fel de uniforma compusa din fuste negre lungi bluze albe , veste cenusiii ..iar pe cap baticuri albe gri sau negre prinse sub barbie si apoi la spate (ca intr-o reproducere alb negru grigorescu ) multe dintre ele erau ingenuncheate .. batrine fara speranta isi dadeau ochii peste cap in strane ..iar cele care stateau in genunchi formau un fel de raze negre care aveau centrul -altarul…si dintr-un exces de pudicitate si habotnice fiind isi acopereau si pantofii cu poala fustei lor inchise la culoare …asa incit corpul lor parea a ascunde fie mutilari groaznice fie parea ca se transforma catre picioare intr-un corp contorsionat de cirpa neagra … si mataniile lor deznadajduite ..postura neobisnuita (necomuna posturii bipede , umane )(specifica mutilatilor sau , mai rau malformatilor )..fervoarea ..deznadejdea rugii lor .. isi gasea oglindirea geamana in deznadejdea doamnelor care se rugau cu ochii inchisi , cu miinile pline de inele , impreunate .. doamne imbracate „indecent” .. in rochii de vara ..rosii ..galbene..cu spatele gol .. in bretele ..eu insumi (neadecvat ca de obicei la peisaj (simply didn’t fit to))am plins pentru mine si pentru mama …nedorindu-mi nimic… NIMIC …SI TOATA DEZNADEJDEA CARE NE-O TRAIAM CU O FEERVOARE SLAVA , CARE AR FI MERITAT PENTRU  INTENSITATEA MAXIMA CU CARE ERA TRAITA  INDREPTATA SPRE SCOPURI MAI NOBILE SE ADUNA CUMVA SUB CUPOLA CENTRALA A BISERICII INTR O PILNIE TRANSPARENTA ..URIT MIROSITOARE ..FOARTE URIT MIROSITOARE CA ACEL MIROS INTIM IDENTIFICATOR ..PE CARE TRUPUL SI ASTERNUTURILE TALE IL DEGAJA IN SOMN in somnul pe care acesti oameni nu aveau curajul sa-l paraseasca .. mirosind dezgustator in tot rominismul lor ……si iesind din biserica ..o multime de ochisori iti urmareau orice miscare ..si in jos spre fintinile  cu apa baltate ..pe fiecare banca era exhibat cite un caz social..dureros ..ca niste crochiuri pregatitoare pentru marea procesiune a lui REPIN…lasind in spate , ca o arsura ..ca pe un insemn facut cu fierul rosu goticul comunist al casei poporului

mama

orasul simtea durerea mamei…casele isi curbau concav peretii in drumul ei …copacii isi arcuiau cu tristete si ei ramurile ..ca si cum s-ar fi ridicat in virful picioarelor….fara aer…ca atunci cind te podidesc lacrimile…femei in virsta ..la fel ca ea …treceau lichide ..pe linga ea ..ca niste vapoare tacute …pline ochi cu tristetile lichide ale vietii lor de femei(condamnate la destinul lor de femei)…si nasosul de Radu Stanian o privea cu coada ochiului de pe jumatatea lui de metal cind mama intra pe bulevard pe sub castanii vinetiii …si orasul insusi ritma blind tresaririle umerilor ei ..tot mai adusi in fata (maicuta batrina cu briul de lina ).. si sub forta durerii ei asfaltul , trotuarele se sparsesera in ascutite placi tectonice care veneau muzical in intimpinarea pasilor ei…fiecare placa ii colectiona unul din pasii ei micuti..in sunetele descendente ale unui mars dureros…iar EA in soarele slab al apusului , venind pe 13 septembrie , isi schimba incet incet consistenta … devenind un corp lichid miscator..urcind incet tirsiit pina la etajul trei glastra fara pereti a corpului ei…de lacrimi..pentru ca ea intelesese ca si mine ca pentru noi ..moarte mamei ei si tot ce a urmat dupa ..ne inchisese orice acces cu trecutul ..asa cum se trinteste o usa cu yala netrasa ..lasindu-ne pe afara..facind din noi niste sperjuri(trecutul , continuitatea in timp a vietii tale iti dau legitimitatea intre oameni ) EL , cu lacomia lui , distrusese orice idei coerente pe care le aveam eu si ea despre oameni…(weltaschaaung)…el omorise in noi ideea de dreptate , frate de singe , corectitudine ..(mama nu mai avea ,deci nicio ruda )aruncindu-ne intr-o lume in care noi nu mai aveam nici o abilitate sau pofta sa traim .. lasindu-ne muti .. cu cuvintele lipite de gitul , de creierul nostru ca mucii de nasul unui copil lasat prea mult afara intr-o noapte de iarna

mostenirea(2)

(il iubeam cu toata plinatatea inimii mele curate de copil…era un barbat important…cum poate ca urmam sa ajung si eu cindva..fuma..si deci mirosea ca orice barbat important  …nu vorbea ..era”mut”..si cind mergeam la ei la baie pe etajera de portelan din fata oglinzii avea toate ustensilele unui barbat …pamatufuri chinezesti bogate si sapunuri albe de ras …care s-au transformat in spraiuri cu spuma de ras ..care la sfirsitul anilor70 erau CAOLA sau BARBON…masina de ras nichelata …usor obosita …dar eficienta ..sapunurile „vis” rotunde si mari pe care le luau de la bucuresti cind la ploiesti inca nu aparusera)(dealtfel ritualul rasului si fumatul mi se pareau de la cea mai frageda virsta niste atribute ale masculinitatii…tataia ma lua in brate la poarta sub dud si mirosea puternic , dur ,a tutunul marasesti pe care-l fuma cu sete pe sub mustata usor carunta,… iar atunci cind se barbiereau ,barbati de la tara desfasurau un rituaL COMPLET :acopereau cu clabucul dens jumatatea fetei lor…apoi intr-un pahar de sticla ascuteau cu zgomote inalte lama …o montau prin insurubare tacticos in masinile de ras de metal cenusiu lustruite…si oglinda in care se reflectau fetele lor jumatate alba jumatate rosie . de care ai fi putut sa riz dar nu puteaiera atirnata intr-unul din ulucii gardului ..sau alteori femei sau copii ai clanului le tineau nemiscati ..si barbatii cu picioarele desfacute ..usor aplecati in fata ca sa nu se murdareasca de spuma de sapun tepoasa ii apostrofau pentru ca se miscau ..si oglinzile de cele mai multe ori erau cioburi ale altor oglinzi..cioburi care uneori erau de marimea palmei unui copil..si mai apoi cineva turna barbatului apa din canile grena , ciobite de tabla…aparatele de ras erau desfacute si spalate .si la sfirsit unul din multii copii veneau cu o cirpa cu care EL se stergea tacticos )(ochii ..aproape negrii ..exoftalmici ..vorbeau cel mai direct de pe fata lui imobila ..si pleoapele carnoase ..atit cea de jos cit si cea de sus…ii subliniau..uneori zimbea..cu zimbetul starurilotr la moda din vremea lui …JEAN MARAIS..un zimbet care parca deplasa in sus(ca o bucata de cauciuc presata intre doua planuri tari :unul al fruntii si altul al buzei superioare care se apropiau) toata partea fetei  de deasupra buzei superioare..si cu JAMES DEAN(despre care aflasem mult mai tirziu)a carui pieptanatura (cu parul mare si lins  dat pe spate ) o purta si acum dupa anul 2000..el purta numai camasi cu butonimetalici care ma fascinau..si in gentuta mica de piele el intotdeauna avea cutia nichelata in care odihnea rea libelula unei seringi)

mostenirea

Tampito…esti o nesimtita …cum indraznesti sa vorbesti cu mine asa…netrebnico….eu sint DOCTORUL TOMA ION….medic primar…cum iti permiti…mi-am riscat cariera pentru tine ..vaca incaltata(Da da’ m-ai lasat saraca)(in anii ’80 cind intreruperile de sarcina au fost interzise MAMA L-a rugat sa o ajute :i-a adus un ginecolog acasa,la bloc, care i-a facut un chiuretaj ..dar …EL (FRATELE EI) i-a si impus cit sa dea…4000 de lei …mai mult decit lua tata pe luna…in conditiile in care de obicei asta costa 800 de lei..dar ..noblesse oblige…iar ginecologul , intilnind-o pe mama ulterior i-a spus jenat ca ii daduse foarte mult ..si ca ar vrea sa-i dea din bani inapoi…de altfel atunci cind IL rugai sa intervina pentru cite un consult sau o operatie , EL sau tanti Veturica (nevasta lui care era si mai meschina ) iti spuneau de la inceput cit sa dai ..de obicei preturile pe care le impunea erau mult mai mari..si ceilalti doctori , unii mai omenosi ..altii gindindu-se ca ar fi putut apela la servicii similare din partea lui (care fusese unul dintre chirurgii renumiti ai orasului ,fiind preferatul (mina a doua la operatiile vestitului ANDREOIU la SCHULLER ) se jenau sa primeasca banii sau alteori refuzau…tanti V o asasina pe mama cu intrebarile …daca au primit banii..daca au fost multumiti…si in cazul celor care refuzau ii cerea imperativ mamei sa se duca la ei acasa cu cadouri…alteori doctori batrini (ca BAIESCU)refuzau banii (dintr-un principiu moral in care nu credeau dar insistau sa-l afiseze)dar o tratau pe mama intr-un mod special…foloseau o familiaritate excesiva subliniind fata de ceilalti pacienti ca e vorba de cineva special..familiaritate, cordialitate  care trecea foarte usor in bascalie (la frica mimata sau reala pe care mama ca o „doamna” si ca orice om le aveau pentru interventiile chirurgicale )pentru ca nu-si primisera banii pe care considerau de drept ca ii meritau…controlind-o superficial si externind-o mai repede decit cereau procedurile..asa ca mama ajunsese sa evite unele spitale..sau doctori unde era EL cunoscut..fiind fara voia ei un pacient „problema” de care unii medici fugeau…ajungind sa sufere si sa suporte dureri desi fratele ei era  medic.. dealtfel EL respingea  toate incercarile ei sau ale celorlalte surori sau rude de a-i povesti despre bolile lor si minimaliza simptome  reale ale unor boli inerente batrinilor trecuti de 60 de ani…boli cardiovasculare…. infectii urinare la femei… replicind ca el este mult mai bolnav decit toti..dar ca pe el nu-l crede nimeni..spunind „o sa ma ia dracu intr-o zi…”si daca cei mai multi medici care o tratau pe mama ii aratau cordialitate si bunavointa ..nimeni nu ar fi ghicit sicanele si discutiile imperative privind pretul si impresia pe care tanti veturica le dorea superlative..ulterior am priceput  ca ii era rusine cu noi …pentru ca social nu eram din ceea ce parea lumea buna a unui orasel mic cum erau PLOIESTII… oameni care se cunosteau intre ei sau macar auzisera unii de altii…cunoscindu-se uneori in excursiile prin ONT care se faceau in strainatate ..sau la vizionarile de casete video..sau la teatru la bucuresti unde mergeau cu autocarele…alteori la vreuna dintre doamne care fusese in germania sau israel si adusesera aur , lenjerie sau ceasuri de vinzare.sau alteori la vile cu circuit inchis unde intr-adevar participau the most exquisite..sau la zile onomastice  unde in general invitatii erau foarte bine selectati si situati social…mincind in  serviciile lor de portelan nemtesc, bind wiskey in cristaluri de Boemia , printre chinezarii din lemn de piper si stampe ieftine ,in spatele perdelelor crem , mate de Pascani,…oameni care „cistigau ” frecvent Dacii pe carnete CEC  de 5000 de lei ..si care incepusera sa colinde pe la mostenitorii scapatati ai bogatilor celulalt regim in cautarea unor picturi de Svaiter Cumpana , Dumitrescu, desene de Iser, Brauner ..sau chiar Grigorescu…uritindu-le cu rame contemporane executate la munca manuala (pentru ca detasau tablourile de ramele vechi car li se pareau „prea „vechi si prea obosite..rame care tipau strident in contrast cu tablourile usor afumate dupa atitia ani de restriste…riscind alteori sa-i intrebe pe acesti mostenitori chinuiti(in general batrine ) cit costa casa iN care stateau -case burgheze bine impartite , usor sau mai mult paraginite dar care puteau fi reparate cu echipe de muncitori de la edile adusi de la fabrica in timpul programului programului..sau daca nu aveau cumva terenuri de vinzare in oras ..sau la CHEIA…cumparind in cea mai mare liniste terenuri si proprietati la care mergeau discret la sfirsitul saptaminii…sau in srl…de unde se intorceau plingindu-se (ca si cind ar fi fost o povara nu rezultatul unor lungi chibzuinte si deliberari..terenuri si case pe care le ascundeau in spatele unor donatii ..mosteniri sau acte de ingrijire batrini..fiind tot timpul sub amenintarea legii „ilicitului”…fiind sub presiunea banilor frumosi pe care-i acumulau… si pe care nu puteau si nu reuseau sa-i cheltuiasca ….traindu-si frustrti , cu discretie , bogatia….rabufnind doar intreegalii cu ei..carora le aratau de fiecare data noile trofeee..un colan vechi de aur de 50 de grame…haine de nurca sau nutrie ale doamnei ..vulpile sau astrahanul aduse din URSS impreuna cu samovare de alama…magnetofoanele AKAI ale copiilor..si toata aceasta lume aveau cumva aproape de nucleu profesorimea…mare parte din aceste doamne erau profesoare…si cumva in cancelarii se stiau toate cancanurile orasului..aici se puteau afla detalii punctuale despre cei mai buni doctori din oras….si pretul lor.cei mai buni avocati..schemele de personal ale conducerii celor citorva intreprinderi de stat din oras (1MAI  si rafinariile ASTRA , BRAZI , sau TELEAJEN, despre dentistii cei mai buni,furnizorii de medicamente straine pe sub mina (IN MARE PARTE SOFERI DE TIR CARE PENTRU ALTE STATURI SOCIALE ADUCEAU VEGETA SI CARPETE PLUSHATE) vinzarile de masini la mina a doua , cunosteau functionarii din primarie dar si activistii de partid sau de sindicat care te puteau ajuta la repartizarea unui apartament din fondul de stat si cit era spaga pentru asta…aveau legaturi laOMNIA la tricotaje(pentru plovere shetland)la blanarie (pentru caciulirusesti)la incaltaminte (pentru pantofii GUBAN  sau CLUJANA) la parfumerie (pentru sapunuriLUX si fixative cu sclipici) la metraje (pentru matase olandeza, tergal sau stofe de la Dorobantu) la electrice(pentru un loc pe lista la televizoarele color )nemaivorbind de cunostiintele de la alimentara sau aprozar …si banii uneori veneau pe filiera  meditatiilor care incepusera sa fie la moda sau a aranjarii concursurilor de admitere la liceele teoretice sau industriale sau la scolile profesionale(la scoala sanitara de exemplu)…si cum in Ploiesti industria chimica era bine dezvoltata (ca si  cea de constructii de masini ) intrarea la liceul de chimie sau la scoala profesionala de chimie iti garanta un loc de munca pentru ca industria era obligata sa absoarba toti absolventii liceelor industriale,loc de munca relativ comod  in una din rafinarii…si taranii din jurul orasului nu ezitau sa dea bani pentru copii lor…care odata incadrati primeau de la aceeasi parinti si bani pentru avans la apartamente care din cauza masivei(si ilogicei industrializari)devenisera insuficiente…si toate aceste servicii avea pretul lui bine stabilit nenegociabil.. .alteori aparea situatia „serviciu contra serviciu”…cind parintii copilului detineau posturi importante din punctul de vedere al relatiilor subterane si necesitatilor firesti , reale dar niciodata recunoscute de regimul comunist …mame vinzatoare la alimentara, tati soferi la icil , cizmari sau croitori..responsabili de aprozar sau magazin..diversi merceologi … …activisti sindicali sau de partid..sau pur si simplu tarani gospodari..zarzavagii sau ciobani..si ouale , gainbile vinul , tuica , viteii ajungeau cu veselie , fara nici o remuscare , in case unde trebuiau sa se afle…de aLTFEL CHIAR SI CORIJENTELE PUTEAU GENERA MICI SANTAJE CARE SE INCHEIAU CU SUCCESDIN PUNCTUL DE VEDERE AL APROVIZIUONARII…tanti VETURICA era spaima unor tarani din Potigrafu..la poiarta carora oprea inopinat si de la care lua in fiecare varasi toamna, gratis, tot ce i se paea mai bun …rosii de bulion , ardei , vinete, ceapa , cartofi, brinza , lapte , oua…si mult timp dupa ce copii terminasera scoala masina grena dacia 1100 continua sa fie spaima acelor oameni..pentru ca EI trebuia sa-i dai..erai dator vindut…. trebuia sa platesti odata ce ti-a facut un serviciu(al carui pret cu mare abilitate l-a ascuns la inceput , exasperindu-i apoi cu insistentele si cu pretentiile ei)…uneori tanti Veturica ne facea observatie (impreuna cu Doamna Cornea , mama ei care fusese invatatoare laCIORASTI) ca veneam cu cadouri prea mici pentru domnu doctor(Cu un maieu vii la dom doctor?)de sfintu Ion..programind vizita la ore la care nu am fi putut sa ne intilnim cu cineva fata de care i-ar fi putut fi rusine cu noi…si meschinaria ei atinsese niste cotefoarte ridicate la nunta varului meu Radu , cind ne-a bombardat cu costul „prea mare al tacimului”.. nunta care s-a tinut la Crama Seciu…un local de fitze inainte de revolutie si imediat dupa…cind a refuzat sa ne cunoasca pe toti care eram din familia sotuluiei, pretinzind chiar in fata unei inspectoare de engleza ca sotul ei este dintr-o famile saraca si ca nu crede ca cineva ar fi putut veni la nunta..dealtfel la miezul noptii autobuzele inchiriate s-au intors in oras si noi, surorile , cumnatii si nepotii lui,  ai doctoruluiTOMA,(rudele lui de singe cele mai apropiate) ne-am intors in oras,  cumva sugerindu-ni-se ca nunta s-a terminat …dar dupa aia am aflat ca nunta a tinut pina dimineata…si deci toate rudele noastre , de la nunta lor , au venit acasa la mama si au ramas pina a doua zi…la ei acasa s-a tinut cum e obiceiul masa… si..tanti veturica desi a inteles ca erau cu totii i-a invitat doar pe cei care i se paruse ca dadusera suficient ca dar la masa(nenea Fanica si Stanca)…si cum erau la mama la masa cu totii a mai sunat odata apostofind-o pe mama pentru intirziere…de altfel in tanti Veturica se bateau doua intentii…aceea de a-i recompensa pe ce care dadusera darul cel mai mare din familie cu un bonus si dispretul de a nu se afla la inaltimea invitatilor ei care erau , printre altii doctorul Baiescu si sotia lui Mimi , directorul Ungureanu de la Uzuc , Andreescu , mic sef de sectie care facea multiple acrobatii mai mult sau mai putin licite , inspectoriscolari , fosti colegi de la spitalul judetean Buzau, domni care unii dintre ei afisau o falsa familiaritate (erau populari) vorbind neaos, cu oamenii simplii care eram , atunci cind ne intilneau in casa la NENICU avind insa inauntru o puternica aversiune , care devenea ura atunci cind vreunul dintre noi si-ar fi luat nasul la purtare , indraznind sa aiba pareri personale despre subiecte pe care cu emfaza le discutau..de alfel chiar tanti Veturica ne vedea pe rudele sotului ei ca pe niste slugi care apareau si dispareau in noapte disciplinati , perfect dresati la chemarile ei(to be continued)

dincolo de toate

dincolo de toate …ma simt o dreapta infinita , miscatoare ,tremuratoare in spatiu…sus …deasupra capului…in spuzeala de stele vad cum virful dreptei virtuale , infinite care sint, inviltoreaza stelele din jur  in mici miscari elicoidale..asa cum face apa  in urma pietrelor aruncate in riu…baldabac…jos…cind ma uit…praful este rascolit in mici rotocoale …si furnici speriate ..sensibile ..alearga radial in jurul meu..si eul , tiranic sta in spatiul fizic,inghesuit ,SFERIC, al corpului meu… doar aripile a tot ceea ce e mai profund in mine alearga spre plus infinitul si minus infinitul dreptei virtuale care inteapa..ca o frigaruie carnea rosie , fizica …a mea…eu stiu , in sfirsit , ca drEapta e infinita..EL A VRUT ASA…  

batrinele de la tara

Erau imbracate in negru…basma  neagra…capul era ca si bandajat…mai demult basmaua era legata peste gura ..si chiar si asa gura era acoperita cu mina bronzata..peste ea, iarna, broboada de lina neagra cu ciucuri… bluza neagra  de pinza cu vagi modele …mici, geometrice sau flori mici albastre sau maro…uneori cu bunda de oaie care este fatuita cu doc bleumarin…fusta neagra ..eventual infoiata ..peste care sort negru…ciorapi de bumbac maro sau gri ..sau chiar negri…in picioare vara gumari  chinezesti de cauciuc ..iarna niste ghete de antilopa joase , negre ..din anii 60…cu siret

tacute …discrete…iuti…ca argintul viu in spatele nostru la parastase sau nunti …vesnic cu lingura lunga de lemn in mina mestecind in ceaune de fonta asezate pe pirostrii in curte…ciorbe sau mincare de orez…varza…sarmale…mestecind la colive uriase….alimentind cu coceni  de porumb focul…aducind visinata in cani de lut pe mesele unite de sub zarzari sau visini …asezind repede lingurile si furculitele boante de aluminiu linga farfurii de portelan desperecheate…dar cel mai solid si induioshator ..commitment-ul pentru famile …bunatatea lor neconditionata..intelegerea ..dragostea lor ..credinta…conditia de animale de casa credincioase…sacrificiul…increderea in membrii clanului lor…devotiunea …sacrificiul..feroce..agresive cind  ceilalti se poarta urit cu copiii…ele il construiesc pe (in )cer pe DUMNEZEU..ajuta-le Doamne…wherever they are

asistenta magicianului

o amintire atit de veche incit pare un fapt obiectiv …aproape ca nu mai e a mea …e obiectiva…de altfel cred ca memoria are niste date brute…ca niste matrite etalon…fata de care sentimentele noastre au niste reactii contradictorii..asa cum pe vremuri fotografii alb negru retusau (cu”tush”)tablourile de la nunta…asa sentimentele lucreaza pe clisheul brut al amintirii accentuind unele linii si estompind pina la nedefinit altele…deci…imi amintesc…scaldata in lumina calda a reflectorului (calda in sensul pur termic ..caldura aceea dulce care te molesheshte )era pe scena de scinduri ..sub bolta de cirpa a shapitoului ,asistenta magicianului ..ea era o „cehoslovaca” sau o „estgermana”(din tarile prietene) imbracata intr-un costum de gimnastica foarte strins pe corp de o culoare pastelata …verde sau mai degraba galben pastel…costumul era de cirpa (supraelasticul inca nu era de „masa”)si facea cute la spate ,pe solduri si sub sini…si chilotul era asa de decoltat incit nu acoperea oasele bazinului protejate doar de ciorapii maroni ,mati de matase …in picioare avea cisme cu talpa plata …si pulpele durdulii ,rotunde ,si le tinea strinse ,foarte strinse …pentru ca pudicitatea inca era reala ,la moda iar partea interioara a coapselor inca era o zona intima…cu piciorul drept in fata si miinile larg deschise…leganindu–se in ritmul muzicii (cum mult mai tirziu am vazut ca faceau ,mai direct , crazy horses …blonda platinata ..cu parul aproape alb…era tot timpul in preajma miracolului ..dar paradoxal, nu-mi amintesc nimic din scamatoriile magicianului …ea ,era ,ca un soldat ,la datorie ..carnea fizica a miracolului …urma lui reala…testimony…marturia …pentru ca spre ea magicianul arunca faclii si cutite sau  in cutii obscure taia bucati din corpul ei cald…ea ..omul de serviciu al miracolului …poarta spre IDEI…si baietelul de patru ani a invidiat-o atit de tare….

batrinele strazii

S-au schimbat batrinele strazii …foarte rar mai vezi doamnele imbracate in hainele uzate ,minimaliste ,ale anilor 60 sau anteriori …batrinele strazii poarta azi hainele patrate cu revere lasate ,violente ,fals retro ale anilor 80…multe dintre ele au fost fie activiste, membre de  partid sau sindicat, muncitoare la uzine..vinzatoare…mereu vigilente la spectacolul strazii..spre deosebire de celelalte sint vindicative si pline de infierare proletara …universul lor este inchis …adiabatic…dar cu temperatura in crestere..vor muri de oftica ompotriva tuturor…din pacate printre ele e si MAMA