sint nebun …sint nebun…sint nebun…simt o mila infinita pentru casele de dincolo de lacul Pantelimon…cum stau ele singure ..una linga alta… ccolorate strident..ca petalele florilor…nevinovate…multe….multe ..ca grauntele de nisip…cu oamenii lor fire de nisip …dincolo ..ingramadite unele in altele..se tin cu pumnisorii lor mici strins , strins de cerul jos …cenusiu…cu frica…pentru ca altfel ar aluneca ..s-ar scufunda in noroiul comunei pantelimon…si cerul , soarele ascuns , se indura ….si prinde minuteleaste mici ..miile de minute in palmele vinjoase ..transparente si nu le lasa…nu le lasa sa moara..nu-i asa Doamne ?
