prezentul…viitorul ..ne arunca in fiecare moment zgura…spuma solida… laturile intimplarilor ce vor fi… zeama mizera scursa de pe lumea perfecta a Ideilor …apa timp cu care se spala Ideile …ca sa le stie si pe ele cineva… acolo unde stau…si resturile astea…murdare ..desi precare …sint foarte primejdioase …infricosatoare…tocmai prin labilitatea…lipsa de continut …imprastiindu-se in fiecare moment in multimi de posibilitati necunoscute…imprevizibile…(ca mercurul)… neprietenoase …fata de care tu… fiinta … trebuie sa faci o evaluare… un plan… care insa nu se poate indeplini intru totul …plan in care Ideile se oglindesc destul de vag….dar cu mindrie …plan pe care sufletul tau il transpune cu frica necunoscutului , a neimplinirii in fiecare moment … singurul teritoriu de timp prietenos in care te poti ascunde … sau te poti adaposti .. este trecutul…(nu poti trai Frika tot timpul…si in plus iti traiesti umanitatea si cind ti-e frica si cind nu, dar mai mult cind nu-ti e frica , nu-i asa ?)…cind trecutul devine si el necunoscut…sau lucruri, resturi care pareau definitiv intelese .. forme care stau prinse, moarte in trecut ca intr-un muzeu nu se suprapun identic cu ceva ce apare din viitor.. apare o disperare dureroasa… nu mai ai aer …si vitorul, cu accidentul lui -prezentul …si trecutul ..sint infricosatoare..nu mai ai unde sa fugi…asta a facut EL cu mine si cu mama…un om care ne parea prieten..s-a purtat cu noi ca si cu niste straini…si reprosurile pe care el i le-a facut mamei, ale unor intimplari vechi de cel putin 40 de ani …reprosuri care contineau inca , dupa atitia ani, simburele cald ,viu , adevarat al nemultumirii lui ..dadeau masura neintelegerii ,a racelii si a ranchiunei cu care el a judecat faptele ei , sora lui … celei care avea acelasi singe cu el …subestimarea ,intoleranta privirea rea cu care el ii judeca toate faptele…(romaneste gindim ca rudele de singe nu ar trebui sa te judece..ar trebui sa te iubeasca ..si sa te accepte…uneori sa te ajute …sa iti priveasca destinul cu prietenie …cu convingerea ferma, de nezdruncinat , ca viata ta va fi bine..sa iti vrea binele din tot sufletul)… faptul ca urcase asa de mult pe scara sociala il facuse “sa se creada “…unic…fara nicio conditionare …fara rude ..doar cu prietenii pe care ii birfea catre noi … un accident fericit intr-o famile de proshti..
PS asa cum el , in chiar miezul trecutului nostru ,intrupa o figura primejdioasa acum , o silueta metalica nelinistitoare, contaminind tot acel spatiu timp , stapinind acel spatiu ca un razboinic singeros si ilogic,taindu-ne mie si Mamei, orice cale spre trecutul adapost… rasturnind ierarhia pe care orice fiinta umana o are despre desfasurarea timpului , punindu-ne si in spate un spatiu de timp necunoscut ,neprietenos… nelinistitor si primejdios (ca viitorul )…exilindu-ne intr-un prezent subtire ca un fir de par…tot asa ei (noi) … supravietuitorii dictaturii…oamenii”noi”… descopeream ca trecutul nostru era altceva decit eram obisnuiti sa credem… ca traisem cu oarecare (suficienta) naturalete ceva rau… desi noi credeam ca era ceva oarecum bun… si faptul ca nu reusisem sa intelegem suficient .. si nu facuseram nimic sa indreptam lucrurile… ne facea sa avem o atitudine ambigua …ca acele cotarle care lingeau mina care le dadea cite o coaja de piine ca imediat sa-si infiga dintii , oarecum neconvingator, dar eficient, de lacomie, in chiar carnea acelei miini… si nostalgia fireasca cu care traim amintirea trecutului , era umbrita , amara ,dureroasa…,sfishietoare…
