localitatile de la cimpie ..din zona temperata…cum sint multe la noi au o prietenie din partea spatiului inconjurator .. o lejeritate .. o usurinta deeosebite.. locul este efectiv foarte prietenos ..fara indoiala ca oamenii care populeaza aceste spatii le-au structurat asa ..dar blindetea climei.. largimea, prietenia spatiulu (care nu ascunde nimic , nicio primejdie )i… gradina pe care o cultiva cu mina lui..acareturile … pomii saditi de mina LUI pentru ca sa rodeasca , sa umbreasca si sa protejeze de soarele de altfel nu foarte torid… si asta se intimpla in toate satele de cimpie din R..casele de la deal au un alt fel de prietenie … dialogul cu spatiul ..se stabileste nu prin intermediul prispei caselor de la cimpie ci cu ajutorul cerdacului bogat care lasa aerul fluid , spatiul sa intre si sa iasa in voie .. nestingherit…cind intimplarile terenului sint la fel de accesibile spatiul respectiv este inca mai prietenos ..orasul (cu spatiu public mult mai infricosator decit cel de la sat ) (orasul ca forma superiora a spatiului public) (bucurestiul – capitala tarii ca expresie suprema a spatiului public ) are ca zone amicale.. zonele de contact social dezinteresat.. trotuarele ..pietele … parcurile ..(altele decit cele in care se desfasoara activitati institutionalizate :fabrici , birouri , banci…) si in bucuresti mai ales lacurile atit de accesibile .. gradinile .parcurile .. si in trecutul apropiat micile localuri de pe marginea lacurilor …cu mese si umbrelute situate uneori chiar pe pontoane .. posibilitatea prietenoasa de a te plimba cu barca pe lac in deplina siguranta … gratarele care sfiriie si care imblinzesc spatiul public prin includerea unei activitati private cum este pregatirea hranei la foc in acest spatiu(si pregatirea hranei la foc deschis este o forma mai putin alienanta decit gatitul la aragaz )…micii fata de care ai reactii fiziologice intime (salivezi) pe care le au si ceilalti oameni din jurul tau ..reactii de care nu trebuie sa-ti fie rusine (aflindu-te in dulcele leganat al majoritatii care face legea in spatiul public reducind deci contradictia pe care orice organizare sociala o stabileste taios intre spatiul public si cel privat si regulile valabile strict , pentru fiecare dintre ele )…parcurile mari aflate chiar intre blocuri. .cu copacii seculari care iti amintesc de padurile de cimpie .. blinde .. prietenoase .. luminoase … parcuri care pot fi batute cu piciorul …sirurile de banci unde puteai sa vorbesti cu oricine … si nu in ultimul rind cit de ieftina e viata… bucurestii au experienta interbelica …taranii cu tot felul de marfuri umpleau orasul ..si toate erau extrem de ieftine pentru toti cei care aveau o slujba … si aceasta lejeritate trebuie simtita nu de elitele si de bogatii orasului.. pentru ca ei se simt bine oriunde … ba chiar pentru confirmarea statutului lor social ei au nevoie de piedici, de situatii problematice pe care sa le rezolve cu banii lor ca masura a puterii si statutului social… numai ca bucurestiul socialist stabilise pentru aceste elite teritorii stricte , destul de restrinse , un oras interzis mic , lasindu-le insa celorlalti restul.. quasi totalitatea orasului..si cum bucurestiul era si orasul vitrina pentru propaganda comunista ..in toti anii national socialismului aprovizionarea nu avea probleme … oamenii gaseau (chiar daca pe buletin) marfuri (si in special alimente ) de o calitate superioara produselor similare care se mai gaseau in provincie (daca se gaseau ).. se gasea chiar si sifon pentru spritz(ce putea fi mai enervant pentru propaganda comunista decit ideea de spritz de vin …ca expresie a unei vieti tihnite ..a unei munci nu neaparat umile , retribuite suficient incit sa iti permiti momente de libertate ..de totala libertate ..chiar ca expresie si rasplata a unei munci bine facute …un contract social corect istoric cind pentru munca depusa primesti aceste ore de libertate ) (ore de libertate marunta pe care ideologii le considerau primejdioase mai ales pentru ca dadeau, prin repetare constiinta unei valori si pozitii sociale necesare in contractul social existent , istoric oricare ar fi el … contract care are ereditar tendinta de ierarhizare si nominalizare , reducind posibilitatea de manipulare si hipnoza sociala ) din cauza asta , bucurestenii se deosebeau de toti ceilalti romini … erau diferiti… mai multumiti de viata lor …dispusi spre mici activitati de comert (necesare pentru cei din provincie ) ca expresie a personalitatii, initiativei si libertatii lor … in concluzie aveau o inima “mai usoara “… si in ultimii ani ai comunismului nu se sfiau sa critice pe fata regimul… dictatura .. si chiar bancurile cu ceausescu …..veneau de la bucuresti …si ca expresie a acestei atitudini joviale arhitectura orasului (a anilor 50-60 )are mici accente comice , umoristice ..caciulitele de beton in doua ape cum este cel de la blocul turn din piata palatului …lejeritatea acoperisurilor boltite ca la sala Floreasca sau chiar la sala palatului , gratie zimbitoare care va disparea in grandomania si incrincenarea constructiilor anilor 70-80, constructii ideologice , de propaganda, care pierd firescul ,proportia echilibrata intre grandios , util , material, culminind cu acea aberatie a goticului socialist care reia peste timp tiparul casei scinteii ca arhetipal puterii socialiste , Casa Poporului care nu mai poate insa avea turnurile romantice ale Casei Scinteii …cicatrice rectangulara pe piele orasului ..cetate fortificata ..si vreau sa te intreb ceva …nu ti se pare ca in toata zona Unirii,bulevardul Victoria Socialismului, ai senzatia unui spatiu deschis , primejdios , deschis , unde nu te poti ascunde …spatiu public angoasant , opresiv ..aproape militar … unde deplasarea nu mai poate fi posibila decit strict organizat planificat , pe trasee aprobate ..sau cu ocazia institutionalizata a demonstratiilor aprobate de 1mai si 23 august ) nu cred ca sint nostalgic…dar acea usurinta ..lejeritate ..a orasului..si chiar a bucuresteanului s-au pierdut .. sau sint pe cale sa se piarda .. orasul .pentru ca zonele elitiste ..imposibil sau aproape imposibil de accesat devin din ce in ce mai multe (deh ca orice capitala care se respecta…hoteluri…mall-uri de firme ..restaurante …si chiar muzee) …iar bucuresteanul care se simtea un personaj.. deosebit… diferit … special..a adunat dupa 90 toata ranchiuna pierderii acestui statut fata de provinciali… si disperarea il face sa stie toate promotiile din hyppermarketurile care (CORA) au inceput sa aiba un aspect obosit , scamosat de BIG uri comuniste…(fara sa-l stiu m-am plimbat simbata trecuta in jurul micutului lac din spatele circului
